SOLICITĂ
|
ARTELE VIZUALE ȘI SPAȚIUL - note de lectură subiectivă - În teoriile de specialitate, spațiul privat este privit din perspectiva sferei complexe, privită ca o unitate, cuprinzând omul cu psihicul, emoționalul și comportamentul său și spațiul în care trăiește și își desfășoară activitatea, iar spațiul public, din perspectiva sferei socialului, politicului, culturalului, economicului și a istoriei. General și specific în artele vizuale În abordarea spațiului privat al artelor vizuale, spre deosebire de alte domenii, este necesară o nuanțare, în sensul că acesta este aspectat de două categorii distincte care se influențează și condiționează reciproc: cea efemeră, reprezentată de ansamblul format din corpul abstract al omului-artist care sălășuiește în corpul său biologic și care definește și determină, în cele din urmă, toate acțiunile acestuia, respectiv spațiul fizic privat în sensul locativ și ambiental, în care trăiește și lucrează artistul, reprezentat de rezidența sau atelierul său sau alte spații care nu se intenționează a fi expuse publicului. Corpul abstract este compus din mai multe sfere dintre care: cea a impulsurilor interioare, a senzorialului, a Eului interior, a spiritualității, a conștiinței, aflate în interacțiune și interdependență, care comportă niveluri de profunzime diferite: cele care țin de inconștientul și subconștientul individului și cele care țin de conștient, care înglobează și influențele și predeterminările date de societatea în care este format și evoluează acesta. În acest ansamblu pe care îl numim sfera intimă efemeră (spațiul intim efemer), se ivesc dorințele și se formează toate trăirile, gândurile, sentimentele, atitudinile și se iau deciziile, respectiv se formează spiritualitatea, morala și etica individului. Denumim efemeră deoarece depinde de cel puțin două variabile: timpul ‒ la momente diferite, aceleași condiții exterioare nu conduc totdeauna la aceleași reacții inconștiente sau conștiente și societatea, variabilă funcție de conjunctura socio-culturală și politică a timpului. Acest spațiu intim efemer este cel în care se formează personalitatea unică a individului și personalitatea artistică a acestuia având și ea caracter de unicitate, care se manifestă în opera de artă prin culoare, linie, tușă, compoziție, grafia scrisului, temele alese, alegerea și modul de abordare a temei, ideile și atitudinea etc., într-un cuvânt toate cele care concură la originalitatea, unicitatea și armonia interioară a operei de artă. Spațiul fizic privat reprezentat de încăperea, arealul în care artistul își desfășoară nevăzut activitatea, influențează într-o anume proporție spațiul efemer al artistului și reprezintă acea coajă care protejează toate procesele efemere și neefemere care sunt proprii individului și îl fac să practice într-un anumit fel acest spațiu precum și pe cel public, care este și el influențat de spațiul efemer. În continuare, se va utiliza o denumire globală pentru spațiul intim efemer și cel fizic privat, cea de spațiu privat sau spațiu intim. O primă privire indică faptul că originea oricărei lucrări de artă se află în personalitatea unică, spiritualitatea, trăirile și experiențele artistului, care constituie spațiul efemer al acestuia. Așadar, structura psihologică inconștientă și conștientă, dorințele, gândurile, ideile, sentimentele proprii ale artistului sunt cele care determină alegerea subiectului și a modului de realizare și concretizare a proiectului artistic, care include, de la conceperea și realizarea lucrărilor până la amplasarea și ambientarea acestora în spațiul expozițional. Ca urmare, putem spune că, orice expoziție de artă vizuală, are la bază sau chiar este un spațiu privat care, fiind pus la dispoziția publicului și astfel, supus „agresiunii” prin expunerea, studiul, analiza și dezbaterea acestuia, devine un spațiu sociocultural, deci un spațiu public într-un anumit grad de completitudine, deoarece aici, intruziunea este tolerată și acceptată de către artist într-o anumită măsură pentru publicul larg, iar pentru inițiați și pentru prieteni mai mult. Chiar și așa, artistul imprimă un cod, un tipar de gândire care poate fi descifrat, dar numai în măsura a ce, cât și cum permite el însuși. Astfel, se poate înțelege că spațiul privat al artistului sau mai degrabă o parte a lui, poate aparține și publicului și spațiului public. Pe de altă parte, artistul, aflat într-o realitate obiectivă a societății, o transferă în spațiul expozițional și o redă conform percepției sale, cu argumentele proprii sferei sale private. El nu trăiește în afara societății, fiind o parte și un produs al acesteia, funcționează în interiorul acesteia, realizând conexiuni și interdependențe cu membrii ei. Acest lucru înseamnă că spațiul public privit ca societate preexistă și este prezent și reprezentat într-un anumit fel în spațiul privat al artistului, conform caracteristicilor fizice, mentale, psihice, culturale ale acestuia și a liberului său arbitru. Din motivele expuse mai sus putem spune că expozițiile de artă dețin caracteristicile ambelor spații, cel privat și cel public sau mai degrabă reprezintă un spațiu cu ambele valențe, intermediar sau mediator între cel intim artistului și cel al comunității. Considerându-se că spațiile privat și public au fost și sunt, încă, spații funcționale conform conceptelor clasice acceptate de teoreticieni, se regăsește elementul comun ale acestor spații ca fiind omul, care este elementul principal și unificator, ca generator, purtător, deținător și distribuitor de informație și emoții, ceea ce indică presupunea că acesta se află în intersecția sau confluența celor două spații. (fragment) Irina IOSIP |
Numărul 4 - 5 | 2022
C U P R I N S: 1. Tema ediției: ARTA ȘI SPAȚIILE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ, - Partea I ARTA ÎN PERIOADA COMUNISTĂ - elemente de generalitate și specificitate ale spațiului - pag. 3 ION PANAITESCU Corpul și chipul în comunism, imagini prohibite - pag. 8 2. INTERVIU NICOLETA IONESCU - departe de stresul cotidian - pag. 13 3. AMPRENTE CULTURALE ARTELE VIZUALE ȘI SPAȚIUL note de lectură subiectivă - pag. 21 SEDUCȚIE ȘI MANIPULARE media și publicitate în Postmodernism - pag. 26 4. Foto-JURNAL ALEXANDRU ANTIK: „Beyond experimental” - p.37 5. PORTRET DE ARTIST Doru Cristian DELIU - p.45 6. AGORA A FI SAU A NU FI, MUMIE - p. 51 DECALOGUL FRICII - p.53 7. ESENȚE TARI ÎN STICLUȚE MICI DETALIUL: OCHII - p.57 Doru Cristian DELIU
|