ISSN 2734-6471 . ISSN-L 2734-6471
|
ARHIVĂ
A & S #1/2020
|
COMUNICAT DE PRESĂ ARTE și SOCIETATE, o nouă revistă independentă, apare ca manifest cultural în vremuri atinse de pandemii politice, economice, sociale și psihologice ce provoacă rupturi profunde în cadrul societății, spargerea unității identitare, sociale și a nucleului familiei. Ca urmare a efortului îndelungat aplecat spre reflecție și analiză al unui colectiv redacțional restrâns la care se adaugă un număr în creștere de colaboratori entuziaști, revista apare semestrial, în format digital și cuprinde studii, eseuri, foto-jurnale, opinii critice asupra artelor contemporane românești și internaționale, interviuri, portofolii de artiști, note despre evenimente culturale cu impact în societate precum și opinii vizând domeniul de interes sau creații artistice individuale. Revista se dorește a fi echilibrată, oferind posibilitatea autorilor și intervievaților să-și exprime liber opiniile și ideile dar și generatoare și unificatoare de energii creatoare, firele nevăzute din țesătura imaterială necesară într-o societate sănătoasă Crede în puterea legăturilor tradiționale culturale și spirituale în cadrul societății și în unitatea de cuget și simțire a membrilor acesteia, în contradicție cu spațiul uniform "igienizat" la nivel global, în care se modifică inclusiv istoria, cultura și arta, constituite în timp de popoare sau comunități. Considerând că lumea nu se îndreaptă, astăzi, neapărat spre bine, etic sau moral, membrii redacției speră în puterea binelui general și a artelor ca factor de progres care nu implică neapărat confort ci eliberarea energiilor creatoare spre reevaluare, confruntare, și, în fine, spre recalibrarea societății la valorile superioare umane și sociale. ARTE și SOCIETATE provoacă, așadar, la un schimb de opinii și idei, având permanent în obiectiv decența, respectul și atitudinea culturală în tratarea tuturor subiectelor din paginile sale. ARTE și SOCIETATE redactor-șef Irina IOSIP ARGUMENT EDITORIAL (ARTE si SOCIETATE #1)
Pe parcursul mai multor numere ale revistei, TEMA EDIȚIEI grupează o selecție de studii și eseuri ce fac parte din studiul mai larg „Spațiul privat și spațiul public în artele vizuale contemporane românești - temporalitate, fluiditate, confluență și rol în societate -” care vizează perioada începând cu comunismul până în ziua de azi. Alegerea editorului în a prezenta mai întâi „Arta și spațiile în România Postcomunistă” ține mai mult de o necesitate interioară de limpezire, de a căuta sensuri și repere într-o lume instabilă, cuprinsă de pandemii economice, politice, sociale și culturale. Necesitatea care se impune Într-o analiză neexhaustivă se caută a se evidenția caracteristicile spațiilor private și ale celor publice, funcționarea și relaționarea dintre acestea, precum și importanța și rolul lor în evoluția societății și a umanității, cu precădere în contextul socio-politic, istoric și cultural ale societății contemporane românești. În cadrul studiului se cercetează teoretic și practic prin exemplificări semnificative, spațiile și modul de constituire și funcționare a acestora în domeniul artelor vizuale, funcție de ce și cât spun, de ce spun, cum spun, când spun, unde și cui spun artiștii vizuali, cum este perceput demersul lor artistic, precum și cum este pus în valoare sau valorificat acesta, în vederea identificării unor elemente și caracteristici specifice spațiului privat, respectiv ale celui public și a modului în care funcționează acestea în ele însele și în societate, în și prin intermediul expozițiilor și a altor evenimente culturale. Se consideră esențială analiza instabilității și a devenirii conceptelor de spațiu, respectiv a diferitele aspecte care implică apartenența operelor de artă sau a expozițiilor și evenimentelor la unul dintre spații sau chiar la amândouă, având în vedere anumite caracteristici precum: temporalitatea, relativitatea, fluiditatea, suprapunerea, temporaritatea, posibila reversibilitate și erodare. Se pune în discuție dacă cele două spații, privat și public, sunt exclusive în domeniul artelor, mai ales în contemporaneitate și se cercetează existența situațiilor de independență, confluență și chiar suprapunere a acestora. În condițiile în care România traversează o perioadă de adaptare la noile condiții socioculturale ale neoliberalismului și neocolonialismului occidental, ale globalizării și ale multiculturalismului impuse de Uniunea Europeană, la care a aderat în urmă cu ceva timp, în spațiul românesc coexistă ideologii opozabile, un amestec de nou și vechi între practici comuniste și cele de tip occidental, între o artă occidentală și cea tradițională, adesea dominând o stare confuzională. Politicile neoliberale și globalizarea precum și tehnologizarea excesivă au activat uniformizarea accentuată și depersonalizarea impunând tendințe, gusturi, practici și caracteristici psiho-sociale care înstrăinează individul de sinele interior, de rolul său în societate, de spiritualitatea și esența sa umană, românul de spiritul său milenar. Uniformizarea societății, va ajunge dacă nu a atins deja cote alarmante, la un nivel atât de mare încât, practic, spațiul privat individual, care ar trebui să fie intim, este foarte asemănător cu al celorlalți devenind, astfel, o țintă ușor de controlat și dirijat de cel puțin un anume segment din societate având anumite interese. Așadar, spațiul privat ar putea fi înglobat în spațiul public sau spațiul public va fi o sumă de spații așa-zis private identice sau aproape identice. Spațiul privat, ca spațiu al intimității individului permite crearea, dezvoltarea și păstrarea personalității creatoare, a originalității și a identității unice a artistului, asigurând fondul-arhivă din care, în timp, se selectează valorile cu importanță nu numai în societate ci și în devenirea a umanității, în general, de aceea acesta trebuie protejat. Dar uniformizarea lucrează în dauna dezvoltării firești umane și sociale, fiind cunoscut faptul că evoluția societății și a umanității este generată de vârfurile intelectuale, culturale, științifice sau tehnologice din orice domeniu de activitate umană, care gândesc altfel, mai profund, mai integrativ aducând cunoașterea la nivel performativ. De aceea, este necesar a se păstra spațiul privat al artistului, atât conceptual cât și practic, acest incubator în care să se dezvolte liber și independent personalitatea creatoare ți originalitatea artistică. Prin spațiul public, artiștii, aflați într-o permanentă adecvare în raport cu contextul cultural, social și politic, pot deveni, prin arta lor, agenți de distribuire a informației, de formare și mediere socială pentru corectarea deviațiilor din societate, constituindu-se într-un puternic factor de progres. Prin atitudinea și angajamentul lor socio-politic, aceștia transformă locul de desfășurare a evenimentelor artistice în spații socioculturale, de dezbatere și de confruntare de idei, sporind polifonia necesară într-o societate democratică. Așadar, sesizând pericolele precum uniformizarea și eliminarea vârfurilor valoroase precum și erodarea crescândă a spațiilor private în domeniul artelor vizuale, se impune o analiză a conceptelor și a rolului spațiilor privat și public în societate, căutând a reliefa importanța fiecăruia și necesitatea păstrării lor într-un echilibru benefic pentru societate. De asemenea, se pledează pentru menținerea, și mai mult, pentru augmentarea rolului modelator al artei și al artistului în spațiul public. Fundamentarea documentară Două lucrări importante au contribuit la fundamentarea teoretică a studiului în definirea și analizarea conceptelor de spațiu public și spațiu privat: „MODURI DE A PERCEPE O introducere în teoria artei moderne și contemporane”1 a Conf. Univ. Dr. Nae Cristian ─ un ghid academic necesar înțelegerii acestor concepte și a modului de funcționare a spațiilor din perspectiva amplă a filosofiei, a artelor, a socialului și a politicului, care implementează în spațiul românesc un aparat specific domeniului de lucru, privind aspectele conceptuale și de limbaj și „Spațiu public și spațiu privat, o perspectivă românească”2 a Dr. Cuceu Codruța care a condus discursul său dintr-o perspectivă predominant politică. La acestea s-au adăugat studii, articole și expoziții ori evenimente cu rol de nuanțare, completare și explicitare, produse, cu preponderență, în ultimii ani. Așadar, se nasc întrebări la care studiul încearcă să aducă răspunsuri Conceptele de spațiu privat respectiv spațiu public au rămas imuabile în evoluția istorică și socială a omenirii și a artelor? Care sunt elementele caracteristice și particularitățile fiecărui tip de spațiu și cele de interdependență? Spațiul privat și cel public sunt în mod imperativ exclusive sau se pot intersecta și chiar suprapune, la un moment dat, și care ar fi cauzele și efectele acestei suprapuneri? Ce factori determină transformarea unui tip de spațiu în altul?Oare câți spectatori pot constitui un public? Cum influențează arta prin intermediul acestor spații, prin caracteristicile și relaționarea lor, evoluția în bine a societății și a umanității, în general? Constrângeri interpretative în abordarea studiului Studiul încearcă să regăsească cât mai multe răspunsuri la întrebările ce se impun, fără a avea pretenția că epuizează subiectul. Dealtfel, alte detalii pot fi aduse prin exemplificări suplimentare și printr-o analiză extinsă asupra perioadei de dinainte de 1989, respectiv a artelor postcomuniste, atât din spațiul românesc cât și, prin comparație, din cel internațional. În măsura în care s-a considerat a fi necesar, s-a făcut referire comparativă între arta autorilor prezentați și situația artelor din câmpul internațional și cel post-decembrist românesc. Nu mai puțin important este faptul că analiza faptelor și a evenimentelor trecute, având conștiința și resursele prezentului, poate implica un anume grad de incertitudine în analiza fenomenului artistic. Chiar dacă s-a apelat la surse de maximă credibilitate în cadrul studiului, se subliniază ne-intenționalitatea utilizării unor informații mediate – amprentate de o anume subiectivitate, dacă acestea apar. Privind cele ce urmează, se precizează că aspectele evidențiate nu definesc opera autorilor cuprinși în studiu, în integralitatea ei, și nu delimitează sau departajează artiștii unii de alții, pe criterii de valoare, ideologice sau de orice alt fel, iar autoarea prezentei lucrări nu se solidarizează cu anume opinii politice sau cu întreaga ideatică și atitudine a artiștilor, apreciind că, în anumite situații, „nici un artist mare nu vede vreodată lucrurile așa cum sunt în realitate. Dacă ar face așa ceva, ar înceta să mai fie artist” (Oscar Wilde). Irina IOSIP ---------------- Bibliografie 1Cristian Nae, Moduri de a percepe ,O introducere în teoria artei moderne și contemporane, Ed. Polirom, București, 2015 2Codruța Cuceu Spațiu public și spațiu privat, o perspectivă românească, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013 |
Revista apare semestrial, în format digital, pe CD
APARIȚII EDITORIALE
Numărul 1/2020
C U P R I N S:
1. Tema ediției ARTA ȘI SPAȚIILE ÎN ROMÂNIA POSTCOMUNISTĂ - Partea I ARGUMENT EDITORIAL pag. 3 Anca BOERIU – identitate și metaforă pag. 6 Arta pamflet a Marilenei MURARIU pag. 17 2. INTERVIU Nostalgii francofone cu Pierre TCHAKHOTINE pag. 27 3. AMPRENTE CULTURALE Occidentalul Julian SCHNABEL pag. 34 4. Foto-JURNAL Expoziții în vremuri pandemice Liviu BREZEANU pag. 36 5. PORTRET DE ARTIST Mihai MOLDOVANU, tapiseria în sincretismul artelor pag. 40 |
|
|
ARTE și SOCIETATE
București, Romania e-mail: artesisocietate@gmail.com |
